Salut aceasta initiativa de a avea un loc unde la un click distanta oameni din toata lumea sa poata sa isi aminteasca de omul Nicu Iliesi. Cand am aflat despre tragedie am inceput sa dau telefoane sa aflu detalii si apoi am pus tot pe blogul meu. Sunt inca uimit ca peste 15.000 de vizualizari s-au inregistrat in 2 zile. Blogul a ajuns in topul celor mai vizitate 50 de bloguri din toata lumea. Acesta imi vorbeste despre cat de cunoscut era Nicu si cat de iubit era. Nu cred ca mai are o relevanta sa spun ca l-am cunoscut personal si ca am mers cu el in misiune, pentru ca asa de multi “au trecut prin mana lui” Nicu NU era un penticostal, cum se mandrea Moise Ardelean la prima seara de priveghi. Nicu era un fiu de Dumnzezu. Nu l-a interesat sa-si faca un nume, sa fie recunoscut de “oficialitatile” religioase. L-a sluit pe Dumnzezu fara compromis. Chiar daca asta l-a costat. Un lucru pe care am putea sa il intelegem toti si sa il si practicam este sa recunoastem valoarea oamenilor cand sunt langa noi. Sa le spunem celor pe care ii apreciem ca ii iubim. Pastorilor, liderilor, parintilor. Sunt sigur ca sunt multi care regreta acum ca nu au facut mai multe pentru Nicu…
M-am intalnit cu si Adrian si Alex acum o 2 luni la biserica la Conop. Se pregateau sa plece in misiune la Barzava cu Nicu. Pe Nicu nu l-am vazut in ziua aceea…si imi pare asa de rau.
Astept cu nerabdare sa aud predici cu el….iar imaginea lui ramane vie in mintea mea…si a altor mii de oameni din toata lumea. Domnul sa intarasca pe Geta, Paul si Astrid.
Flavius ILIONI
Timisoara
sincer imi pare foarte rau de ceea ce s-a intamplat. nu ar fi trebuit sa se intample , dar Dzeu care cunoaste toate lucrurile El stie mai bine ,,De ce” ? L-am cunoscut personal pe fratele Nicu si pot saafirm ca era un om deosebit, dedicat lucrarii lui Dumnezeu. tot timpul imi zambea si imi spunea ,,Ce mai faci ? ” Nu il voi uita niciodata! SINCERE CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE ! DUMNEZEU SA O INTAREASCA !!!
Rog pe cei care sunt in Lipova, care au fost la inmormantare si au facut poze, va rog sa ma contactati prin formularul de contact si sa publicam pozele aici.
Va mai rog, de asemenea, sa imi transmiteti daca se poate lua legatura cu familia pentru a primi biografia lui Nicu si daca o pot publica.
Nu cred ca as gasi cuvinte potrivite prin care sa mangai pe sora Geta si cei doi fi ramasi… de aceea aleg tacerea ca mod de exprimare al condoleantelor si rugaciunilor mele… totusi, cateva ganduri despre ce a insemnat fr. Nicu pentru mine doresc sa exprim cu speranta ca ele vor imbarbata pe cei care le vor citi….
Este in Biblie un cuvant care spune: “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa!” … sincer, nu cred ca se potriveste in cazul fr. Nicu, pt ca o tara intreaga de acum ianinte ii va simti lipsa… imi aduc cu drag aminte de primele conferinte de tineret organizate la Oradea de SPMCR inepand din 1990, cand imediat dupa revolutie, la prima conferinta am participat cam 60 de lideri de tineret din toata tara… ne-am bucurat de ce ne-a impartasit Domnul prin fr Nicu si toti ceilalti…
pentru mine si pentru multi altii care azi slujim in biserica in diferite locuri din tara si in diferite moduri, fr Nicu a fost un exemplu pe urmele caruia am pasit cu incredere caci stiam ca dansul paseste pe urmele lui Cristos! Nu putine au fost momentele cand la discutii personale cu dansul, uneori dezamagiti de slujirea tinerilor in biserici si de lucrarea cu tinerii din tara, alteori bucurosi de modul in care Domnul a gasit cu cale sa-i foloseasca pe tineri, Dumnezeu a trimis mangaiere, imbarbatare si sfaturi practice prin robul sau Nicu…
Au urmat taberele nationale in care Dumnezeu mi-a vorbit personal la sectiunile despre prietenie, logodna, casatorie al caror vorbitor a fost fr Nicu, si cu care nu de putine ori ma sfatuiam legat de intrebarile tinerilor din biserica unde slujeam si slujesc si acum, ceream sfatul si dansul era gata intotdeauna sa raspunda, sa incurajeze, sa dea sfaturi… tinerii de atunci sunt azi oameni ai slujirii, predicatori sau cantareti dedicati in slujire… ma bucur sa stiu ca in viata mea Dumnezeu l-a folosit pe fr Nicu in multe ocazii ca sa ma indrume pe calea sfinteniei, si doresc si eu alaturi de cei care am avut bucuria sa ne hranim sufletele prin Cuvantul Domnului rostit de fr Nicu, alaturi generatia de lideri formata in anii 1992-1998, slujitori ca Vasilica Croitorul (Suceava, actual Medgidia), Oli Oniga (Bistrita), George Gavrus (Satu Mare), Gabi Zagrean (Beclean), Adi din Timisoara si multi alti tineri de atunci, sa il laud pe Dumnezeu pt ca a gasit oameni disponibili ca fr Nicu pe care sa-i poata folosi pe a schimba generatii intregi de tineri…
Ultima mea intalnire cu dansul a fost la biserica “Poarta Cerului” din Timisoara, cand, in perioada studentiei mele la Universitatea Emanuel din Oradea si a slujirii mele in Biserica Tabor din Oradea, impreuna cu corul de tineri de atunci si cu fr. Mircea Ardelean de la Orgabnizatia “Flacarile Iadului si portile Raiului” am poposit la Timisoara… au fost momente de bucurie si de imbarbatare alaturi de fr. Nicu si fr. Nelu Filip, doi oameni deosebiti pt mine de la care am invatam multe lucruri in timp. Asta era prin 2001, de atunci pana azi, slujirea si pregatirea mea ca slujitor m-a dus inapoi inspre biserica in care Domnul m-a asezat (in Dej, jud. Cluj) si am inteles ca a venit vremea ca tot ceea ce am acumulat la scoala si la conferinte urmeaza sa investesc in altii, ca Dumnezeu ma cheama la implicarea in lucrarea misionara… multi din Biserica Penticostala Betel din Dej nu va vor uita fr. Nicu!!!!
Am spus aceste ganduri pt ca doream sa stiti ca in viata mea, Domnul a hotarat sa-l foloseasca pe fr Nicu intr-un mod aparte… zambetul lui o sa-mi ramana vesnic in memorie si sfaturile dansului vor ramane ca si pana acum Cuvant din partea lui Dumnezeu.
Ma rog ca Domnul sa intareasca pe cei care Dumnezeu a decis sa-i mai lase pe acest Pamant in familia sorei Geta si sa-si foloseasca biserica LUI ca mangaiere si ajutor pentru ei!!!
Cu adanca durere si cu respect, in slujba aceluiasi Dumnezeu, Horatiu Bujor.
L-am cunoscut intr-o tabara, nationala, pe Transfagarasan. M-a impresionat efortul pe care-l facea pentru organizarea miilor de tineri din tabara aceea. Cred ca Dumnezeu ia acasa pe cei pregatiti, cei care si-au sfarsit alergarea cu Domnul.
Incerc sa inteleg durerea pe care o poarta in suflet familia….am trecut prin aceeasi tragedie de a-mi pierde sotul de curand,dar cred ca durerea e mult mai mare atunci cand vezi 3 sicrie si toti iti sunt la fel de dragi. Faptul ca am reusit sa trec peste aceasta incercare,si cu siguranta si sora Geta va trece ,este ca Domnul Dumnezeul nostru ne da putere si El ne intareste in aceste momente grele.
Sora Geta ,nu mai este mult…si stim ca Domnul va veni sa ne ia si pe noi la El.Noi traim cu speranta si cu nadejdea ca in curand si noi vom merge acasa si ne vom intalni cu cei dragi.Fr. Nicu si-a terminat aici alergarea si a mers la Tatal sa isi ia rasplata pentru tot ceea ce lucrat pentru El in ogorul Evangheliei Sale.Cu noi Dumnezeu mai are un plan pe acest pamant.Trebuie doar sa ii stam la dispozitie si sa ascultam Voia Lui cu privire la viata noastra.Ma rog ca Dumnezeu sa va intareasca in continuare,El sa fie totul pentru voi si in acele momente,care cu siguranta vor veni….. cand va ve-ti intreba “DE CE A TREBUIT SA SE INTAMPLE ASA”….? Sa stiti ca tot la Dumnezeu ve-ti gasi si raspunsul.El sa va ocroteasca mereu!
Inca odata s-a dovedit ce nesigura este viata.Se duc cei batrani se duc si cei tineri.Nu intelegem de ce asa de devreme, dar intelegem faptul ca la o zi dupa ce te nasti esti destul de batrin sa si mori.Nicu impreuna cu doi dintre copii lui s-au dus sa inceapa adevarata viata, dar prin viata traita de el aici pe aceasta planeta numita ,,Pamint”si invataturile date atit de la amvoanele bisericilor cit si de la catreda, vor continua sa aduca roade pentru imparatia lui D-zeu.
Ne rugam ca D-zeu sa continue sa ingrijeasca de sotie si cei doi copii ramasi.Sa-i mangaie si-i sa-i ajute in in toate in fiecare moment din viata lor.
Biserica ,,Apele Vii” din Arizona va poarta in rugaciunii.God bless you.
…nu te vom uita niciodata frate Nicu!!ai fost un adevarat parinte pt noi in tabara nationala..nu va mai fi niciodata la fel tabara fara fratele nostru Nicu Iliesi..Petrilenii sunt alaturi de familie
Am aflat abia astazi de plecarea la Domnul a iubitului frate Nicu Iliesi. L-am cunoscut pe Nicu in 1985 in timp ce mergeam sa vizitez biserica baptista din Timisoara intr-o duminica dupa-amiaza de august. El era cu un grup de tineri si veneau dintr-o vizita de la spital.Cum biserica baptista si cea penticostala erau vecine, doar la citeva case distanta, pe strada Romulus, ne-a invitat pe mine si pe sora mea sa vizitam biserica penticostala.
Nu regret de loc ca am raspuns acelei invitatii pentru ca am petrecut o seara de neuitat in mijlocul unei comunitati pline de bucurie si de insufletire. Cum casa de rugaciune era mica pentru multimea credinciosilor si toate locurile erau ocupate ne-a invitat sa stam cu el in citeva locuri libere care erau la corul bisericii. Initial aveam de gind sa stau doar vreo ora si apoi sa vizitez si biserica baptista dar in timpul programului vazind atmosfera de acolo am decis sa ramin pina la sfirsit. La terminarea programului aflind ca urmeaza sa innoptam la campingul PADUREA VERDE ne-a invitat sa mergem la familia lui. Am fost impresionat de invitatie stiind ca este dintr-o familie cu multi copii. Am tinut de atunci legatura cu el si l-am vizitat de citeva ori la Timisoara si apoi o data cind era stabilit la Lipova.Ultima data cind ne-am intilnit a fost intr-o seara anul trecut cind a fost invitat la o evanghelizare la Caransebes. Am fost socat cind am aflat vestea plecarii lui in vesnicie si imi pare rau ca nu am aflat mai devreme ca sa pot participa la inmormintare. De ce s-a intimplat asa cu fratele Nicu numai in cer vom afla.Domnul sa ne ajute sa invatam din experienta lui si sa ne amintim de marea lui dorinta de a-l vesti pe Dumnezeu oamenilor. Celor care au ramas in urma lui un mesaj de incurajare ca va veni ziua cea scumpa cind ne vom revedea pentru totdeauna.
Ne-al?tur?m vou? în ceasul greu, v? sprijinim în t?cere, da, v? sprijinim. Dorim s? fi?i mângâia?i, s? v? bucura?i de mângâierea tuturor celor ce v? stau al?turi. ?i de-a noastr?. Iar??i scriu, fi?i mângâia?i!
Vasile Budea ?i Biserica Penticostal? Român? din Salzburg, Austria
Am avut harul sa-l intalnim in Austria..,acum simtim gustul amar al despartirii dar avem ferma incredintare ca ne v-om revedea.Tot ce a semanat el va iesii in scurta vreme si se pare ca mare va fii recolta.Mangaierea sotiei lui,Geta e ca mai are 2 copii iar D-l are felul Lui deosebit de a atinge ranile.Pacea Lui sa fie intotdeauna cu ei
Nicu Iliesi a fost un erou,el a murit ca un erou.L-a iubit mult pe Domnul,era suficient sa te uiti in ochii lui sau sa-i privesti zambetul si simteai dragostea lui pentru Domnul.Mi-a fost atat de drag si l-am iubit pe profesorul Nicu Iliesi,a contribuit mult in cunoasterea mea despre Domnul pe vremea cand eram studenta lui.
Imi amintesc devotamentul si punctualitatea lui,niciodata nu intarzia,chiar daca strabatea distanta Lipova-Timisoara,uneori pentru cativa studenti;Nicu Ilesi nu a fost interesat de multime,el doar iubea oamenii simpli,sau compusi.A murit intorcandu-se de la Conop,o biserica mica,cu oameni simpli,desi ii statea asa de bine si la amvoanele mari.
M-a mangaiat ce spunea fratele presedinte Rivis in ilustratia sa,ca Dumnezeu nu are nevoie de buruieni in cer,El isi ia cele mai frumoase flori.
M-a marcat pregatirea fratelui Nica pentru cer,dar mai ales pregatirea celor doi fii Alex si Adrian,botezati in apa si cu Duhul Sfant.
Cred ca il vom revedea curand,foarte curand pe Nicu Iliesi;moartea lui o inteleg ca un strigat din partea cerului care spune:MARANATA-Domnul vine !
Ce-I viata ta? E o penita Cu care scrii mereu pe-un drum. Si-apoi la ultima portita Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita, Nu se mai sterge nicidecum………..
Ce-i via?a omului pe-acest p?mânt? De unde vin? De ce tr?iesc?, unde m? duc? Tot sensul vie?i mele e trud? spre mormânt? Ori poate e o ?ans? spre Cer s? pot s-apuc?.
Fara cuvinte…. Sincer…, kiar FARA cuvinte.. Imi amintesc de el cu drag, din taberele noastre dragi, in care el facea deschiderile…. Avea un stil aparte de a prezenta “regulile” taberei ))…. Ma amuz si acum cand imi amintesc acele prezentari si acea caldura cu care le prezenta …. Nu pot sa cred ca nu mai e, .. ca nu va mai fi …. Au ajuns Sus.. Au scapat de lacrimi si durere… Sunt cu Tata in locul promis…. Cuvintele kiar sunt de prisos…. Ma voi ruga pentru familia ce-a ramas.. Dumnezeu sa umple golurile lasate si sa mangaie inimile ..AMIN !
Ne intrebam “DE CE?”…si..poate ca stim doar o parte a raspunsului…insa Dumnezeu are in mana lui vietile noastre si El are putere asupra mortii si a vietii… Nu-l cunosteam pe fratele Nicu,dar mi-ar fi placut o deosebita placere sa stau de vorba cu un om care a stiut sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu adevarat,un om care era “trup si suflet” pentru El…Am auzit si eu vestea ingrozitoare,poate ca multi altii care nu-l cunosteau pe fratele Nicu;pentru moment aceasta teribila “intamplare” mi-a inghetat inima…stand si urmarind mai apoi filmarile facute la serile de priveghi,in launtrul meu ma gandeam si ma intrebam totodata:”Oare ce as putea sa-i spun sotiei si totodata mamei idoliate?”…ma gandeam:”Oare exista vreun cuvant,sau cuvinte care sa poata alina asa o mare durere?”
As vrea sa transmit pe aceasta ocazie sotiei si mamei suferinde urmatorul gand,care sper s-o inatreasca:Stiu ca noi ca si copii ai Domnului cand pierdem o persoana draga si stim ca a adormit in Domnul,ne consolam cu gandul ca intr-o buna zi ne vom intalni cu ea acolo sus in ceruri,si ne vom bucura impreuna o vesnicie…
Iar cat pentru Paul si Astrid vreau sa le impartasesc cateva ganduri…In urma cu 17 ani mia m pierdut o surioara care avea numai o luna….iar in urma cu 8 ani am pierdut una dintre persoanele cele mai dragi mie:pe Tata…de la varsta de 12 ani eu nu am mai avut cui sa spun Tata;la fel si fratele meu mai mic de 7 ani,si cel mai mic care avea doar 2 ani si cateva luni…atunci in inima mea m-am gandit poate gopilareste dar din durere:”De ce el si nu eu?de ce sa ramana fratii mei fara tata?”-Nici acum nu am raspunsul,si stiu ca nu-l voi putea avea decat atunci cand voi ajunge acolo unde sunt si ei doi…
Am mai spus-o si o repet:Nu stiu daca exista cuvinte care sa va poata intari,nu stiu daca noi prin puterea noastra vom putea sa va ajutam in alt fel decat facand ceea ce scrie in Romani 12:15b si rugandu-ne ca Domnul sa va inatreasca si sa va dea puterea de a merge mai departe…
Poate ca nu mai stiti ce sa credeti,si stiu ca au ramas in sufletele voastre multe intrebari care va framanta…
Stiu ca pare usor de spus,insa as vrea sa va indemn sa aveti incredere in continuare in Dumnezeu,sa luptati sa faceti tot ce va sta in putinta sa va intalniti cu cei dragi,si daca nu ne va fi ingaduit sa ne intalnim vreodata pe acest pamant,de abia astept sa neintalnim acolo unde lacrima va fi stearsa si nu va mai fi suferinta…
Va doresc din adancul inimii mele,ca sora in Domnul,ca El sa va intareasca si sa va binecuvinteze!!!
Cu multa dragoste sora voastra Cristina
Din perspectiva umana este o mare tragedie pierdere fratelui iubit dintre noi dar din perpectiva divina e un lucru desavarsit. Nu cred ca mai are rost sa stim de ce, poate vom afla odata.I-mi doresc pentru noi toti sa traim urmand exempul unora ca si Nicu om de care sunt sigur ca Dumnezeu il iubea mult, deaceea la luat acas imppreuna cu o parte din ai lui.Slujirea lui sa sfarsit sunt mandru de ceea ce a facut pentru mine si-I multumesc lui Dumnezeu pentruca ca l-am avut aproape.La revedere pana ne intalnim al tau frate Avram Sabou cu familia. Nu vrem sa uitam nici de cei ramai printre noi noi…
Ne intrebam “DE CE?”…si..poate ca stim doar o parte a raspunsului…insa Dumnezeu are in mana lui vietile noastre si El are putere asupra mortii si a vietii… Nu-l cunosteam pe fratele Nicu,dar mi-ar fi placut o deosebita placere sa stau de vorba cu un om care a stiut sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu adevarat,un om care era “trup si suflet” pentru El…Am auzit si eu vestea ingrozitoare,poate ca multi altii care nu-l cunosteau pe fratele Nicu;pentru moment aceasta teribila “intamplare” mi-a inghetat inima…stand si urmarind mai apoi filmarile facute la serile de priveghi,in launtrul meu ma gandeam si ma intrebam totodata:”Oare ce as putea sa-i spun sotiei si totodata mamei indoliate?”…ma gandeam:”Oare exista vreun cuvant,sau cuvinte care sa poata alina asa o mare durere?”
As vrea sa transmit pe aceasta ocazie sotiei si mamei suferinde urmatorul gand,care sper s-o inatreasca:Stiu ca noi ca si copii ai Domnului,cand pierdem o persoana draga si stim ca a adormit in Domnul,ne consolam cu gandul ca intr-o buna zi ne vom intalni cu ea acolo sus in ceruri,si ne vom bucura impreuna o vesnicie…
Iar cat pentru Paul si Astrid vreau sa le impartasesc cateva ganduri…In urma cu 17 ani mi-am pierdut o surioara care avea numai o luna….iar in urma cu 8 ani am pierdut una dintre persoanele cele mai dragi mie:pe Tata…de la varsta de 12 ani eu nu am mai avut cui sa spun Tata;la fel si fratele meu mai mic de 7 ani,si celalalt care avea doar 2 ani si cateva luni…atunci in inima mea m-am gandit poate copilareste dar din durere:”De ce el si nu eu?de ce sa ramana fratii mei fara tata?”-Nici acum nu am raspunsul,si stiu ca nu-l voi putea avea decat atunci cand voi ajunge acolo unde sunt si ei doi…
Am mai spus-o si o repet:Nu stiu daca exista cuvinte care sa va poata intari,nu stiu daca noi prin puterea noastra vom putea sa va ajutam in alt fel decat facand ceea ce scrie in Romani 12:15b si rugandu-ne ca Domnul sa va inatreasca si sa va dea puterea de a merge mai departe…
Poate ca nu mai stiti ce sa credeti,si stiu ca au ramas in sufletele voastre multe intrebari care va framanta…
Stiu ca pare usor de spus,insa as vrea sa va indemn sa aveti incredere in continuare in Dumnezeu,sa luptati sa faceti tot ce va sta in putinta sa va intalniti cu cei dragi,si daca nu ne va fi ingaduit sa ne intalnim vreodata pe acest pamant,de abia astept sa ne intalnim acolo unde lacrima va fi stearsa,unde nu va mai fi suferinta si nici durere…
Va doresc din adancul inimii mele,ca sora in Domnul,ca El sa va intareasca si sa va binecuvinteze!!!
Cu multa dragoste sora voastra Cristina
Cand vorbim de plecarea fr. Nicu Iliesi, vorbim in fapt despre un inger, un erou!!
Aceste descriptii il caracterizau pe cel care a fost Nicu Iliesi! O oaza de intelepciune, iubire si daruire pentru toti cei care l-au cunoscut, iar aici ma refer la taberele tineretului crestin din Romania!!!
Sora Geta, FITI TARE SI INCREDINTATI-VA IN CEL CARE V-A PURTAT, VA POARTA SI VA VA PURTA DE GRIJA SI IN CARUL SAU DE BIRUINTE!!! SUNTETI IN RUGACIUNILE NOASTRE, ALE CELOR CARE VA CUNOSC!!!!
Cu respect si adanca durere,
familia Dudas Emil si Ramona
Spiritul taberei Christos pentru Romania! Dumnezeu sa intareasca familia. Ne rugam!
Salut aceasta initiativa de a avea un loc unde la un click distanta oameni din toata lumea sa poata sa isi aminteasca de omul Nicu Iliesi. Cand am aflat despre tragedie am inceput sa dau telefoane sa aflu detalii si apoi am pus tot pe blogul meu. Sunt inca uimit ca peste 15.000 de vizualizari s-au inregistrat in 2 zile. Blogul a ajuns in topul celor mai vizitate 50 de bloguri din toata lumea. Acesta imi vorbeste despre cat de cunoscut era Nicu si cat de iubit era. Nu cred ca mai are o relevanta sa spun ca l-am cunoscut personal si ca am mers cu el in misiune, pentru ca asa de multi “au trecut prin mana lui” Nicu NU era un penticostal, cum se mandrea Moise Ardelean la prima seara de priveghi. Nicu era un fiu de Dumnzezu. Nu l-a interesat sa-si faca un nume, sa fie recunoscut de “oficialitatile” religioase. L-a sluit pe Dumnzezu fara compromis. Chiar daca asta l-a costat. Un lucru pe care am putea sa il intelegem toti si sa il si practicam este sa recunoastem valoarea oamenilor cand sunt langa noi. Sa le spunem celor pe care ii apreciem ca ii iubim. Pastorilor, liderilor, parintilor. Sunt sigur ca sunt multi care regreta acum ca nu au facut mai multe pentru Nicu…
M-am intalnit cu si Adrian si Alex acum o 2 luni la biserica la Conop. Se pregateau sa plece in misiune la Barzava cu Nicu. Pe Nicu nu l-am vazut in ziua aceea…si imi pare asa de rau.
Astept cu nerabdare sa aud predici cu el….iar imaginea lui ramane vie in mintea mea…si a altor mii de oameni din toata lumea. Domnul sa intarasca pe Geta, Paul si Astrid.
Flavius ILIONI
Timisoara
sincer imi pare foarte rau de ceea ce s-a intamplat. nu ar fi trebuit sa se intample , dar Dzeu care cunoaste toate lucrurile El stie mai bine ,,De ce” ? L-am cunoscut personal pe fratele Nicu si pot saafirm ca era un om deosebit, dedicat lucrarii lui Dumnezeu. tot timpul imi zambea si imi spunea ,,Ce mai faci ? ” Nu il voi uita niciodata! SINCERE CONDOLEANTE FAMILIEI INDURERATE ! DUMNEZEU SA O INTAREASCA !!!
Rog pe cei care sunt in Lipova, care au fost la inmormantare si au facut poze, va rog sa ma contactati prin formularul de contact si sa publicam pozele aici.
Va mai rog, de asemenea, sa imi transmiteti daca se poate lua legatura cu familia pentru a primi biografia lui Nicu si daca o pot publica.
Multumesc
Nu cred ca as gasi cuvinte potrivite prin care sa mangai pe sora Geta si cei doi fi ramasi… de aceea aleg tacerea ca mod de exprimare al condoleantelor si rugaciunilor mele… totusi, cateva ganduri despre ce a insemnat fr. Nicu pentru mine doresc sa exprim cu speranta ca ele vor imbarbata pe cei care le vor citi….
Este in Biblie un cuvant care spune: “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa!” … sincer, nu cred ca se potriveste in cazul fr. Nicu, pt ca o tara intreaga de acum ianinte ii va simti lipsa… imi aduc cu drag aminte de primele conferinte de tineret organizate la Oradea de SPMCR inepand din 1990, cand imediat dupa revolutie, la prima conferinta am participat cam 60 de lideri de tineret din toata tara… ne-am bucurat de ce ne-a impartasit Domnul prin fr Nicu si toti ceilalti…
pentru mine si pentru multi altii care azi slujim in biserica in diferite locuri din tara si in diferite moduri, fr Nicu a fost un exemplu pe urmele caruia am pasit cu incredere caci stiam ca dansul paseste pe urmele lui Cristos! Nu putine au fost momentele cand la discutii personale cu dansul, uneori dezamagiti de slujirea tinerilor in biserici si de lucrarea cu tinerii din tara, alteori bucurosi de modul in care Domnul a gasit cu cale sa-i foloseasca pe tineri, Dumnezeu a trimis mangaiere, imbarbatare si sfaturi practice prin robul sau Nicu…
Au urmat taberele nationale in care Dumnezeu mi-a vorbit personal la sectiunile despre prietenie, logodna, casatorie al caror vorbitor a fost fr Nicu, si cu care nu de putine ori ma sfatuiam legat de intrebarile tinerilor din biserica unde slujeam si slujesc si acum, ceream sfatul si dansul era gata intotdeauna sa raspunda, sa incurajeze, sa dea sfaturi… tinerii de atunci sunt azi oameni ai slujirii, predicatori sau cantareti dedicati in slujire… ma bucur sa stiu ca in viata mea Dumnezeu l-a folosit pe fr Nicu in multe ocazii ca sa ma indrume pe calea sfinteniei, si doresc si eu alaturi de cei care am avut bucuria sa ne hranim sufletele prin Cuvantul Domnului rostit de fr Nicu, alaturi generatia de lideri formata in anii 1992-1998, slujitori ca Vasilica Croitorul (Suceava, actual Medgidia), Oli Oniga (Bistrita), George Gavrus (Satu Mare), Gabi Zagrean (Beclean), Adi din Timisoara si multi alti tineri de atunci, sa il laud pe Dumnezeu pt ca a gasit oameni disponibili ca fr Nicu pe care sa-i poata folosi pe a schimba generatii intregi de tineri…
Ultima mea intalnire cu dansul a fost la biserica “Poarta Cerului” din Timisoara, cand, in perioada studentiei mele la Universitatea Emanuel din Oradea si a slujirii mele in Biserica Tabor din Oradea, impreuna cu corul de tineri de atunci si cu fr. Mircea Ardelean de la Orgabnizatia “Flacarile Iadului si portile Raiului” am poposit la Timisoara… au fost momente de bucurie si de imbarbatare alaturi de fr. Nicu si fr. Nelu Filip, doi oameni deosebiti pt mine de la care am invatam multe lucruri in timp. Asta era prin 2001, de atunci pana azi, slujirea si pregatirea mea ca slujitor m-a dus inapoi inspre biserica in care Domnul m-a asezat (in Dej, jud. Cluj) si am inteles ca a venit vremea ca tot ceea ce am acumulat la scoala si la conferinte urmeaza sa investesc in altii, ca Dumnezeu ma cheama la implicarea in lucrarea misionara… multi din Biserica Penticostala Betel din Dej nu va vor uita fr. Nicu!!!!
Am spus aceste ganduri pt ca doream sa stiti ca in viata mea, Domnul a hotarat sa-l foloseasca pe fr Nicu intr-un mod aparte… zambetul lui o sa-mi ramana vesnic in memorie si sfaturile dansului vor ramane ca si pana acum Cuvant din partea lui Dumnezeu.
Ma rog ca Domnul sa intareasca pe cei care Dumnezeu a decis sa-i mai lase pe acest Pamant in familia sorei Geta si sa-si foloseasca biserica LUI ca mangaiere si ajutor pentru ei!!!
Cu adanca durere si cu respect, in slujba aceluiasi Dumnezeu, Horatiu Bujor.
L-am cunoscut intr-o tabara, nationala, pe Transfagarasan. M-a impresionat efortul pe care-l facea pentru organizarea miilor de tineri din tabara aceea. Cred ca Dumnezeu ia acasa pe cei pregatiti, cei care si-au sfarsit alergarea cu Domnul.
Incerc sa inteleg durerea pe care o poarta in suflet familia….am trecut prin aceeasi tragedie de a-mi pierde sotul de curand,dar cred ca durerea e mult mai mare atunci cand vezi 3 sicrie si toti iti sunt la fel de dragi. Faptul ca am reusit sa trec peste aceasta incercare,si cu siguranta si sora Geta va trece ,este ca Domnul Dumnezeul nostru ne da putere si El ne intareste in aceste momente grele.
Sora Geta ,nu mai este mult…si stim ca Domnul va veni sa ne ia si pe noi la El.Noi traim cu speranta si cu nadejdea ca in curand si noi vom merge acasa si ne vom intalni cu cei dragi.Fr. Nicu si-a terminat aici alergarea si a mers la Tatal sa isi ia rasplata pentru tot ceea ce lucrat pentru El in ogorul Evangheliei Sale.Cu noi Dumnezeu mai are un plan pe acest pamant.Trebuie doar sa ii stam la dispozitie si sa ascultam Voia Lui cu privire la viata noastra.Ma rog ca Dumnezeu sa va intareasca in continuare,El sa fie totul pentru voi si in acele momente,care cu siguranta vor veni….. cand va ve-ti intreba “DE CE A TREBUIT SA SE INTAMPLE ASA”….? Sa stiti ca tot la Dumnezeu ve-ti gasi si raspunsul.El sa va ocroteasca mereu!
Inca odata s-a dovedit ce nesigura este viata.Se duc cei batrani se duc si cei tineri.Nu intelegem de ce asa de devreme, dar intelegem faptul ca la o zi dupa ce te nasti esti destul de batrin sa si mori.Nicu impreuna cu doi dintre copii lui s-au dus sa inceapa adevarata viata, dar prin viata traita de el aici pe aceasta planeta numita ,,Pamint”si invataturile date atit de la amvoanele bisericilor cit si de la catreda, vor continua sa aduca roade pentru imparatia lui D-zeu.
Ne rugam ca D-zeu sa continue sa ingrijeasca de sotie si cei doi copii ramasi.Sa-i mangaie si-i sa-i ajute in in toate in fiecare moment din viata lor.
Biserica ,,Apele Vii” din Arizona va poarta in rugaciunii.God bless you.
…nu te vom uita niciodata frate Nicu!!ai fost un adevarat parinte pt noi in tabara nationala..nu va mai fi niciodata la fel tabara fara fratele nostru Nicu Iliesi..Petrilenii sunt alaturi de familie
Am aflat abia astazi de plecarea la Domnul a iubitului frate Nicu Iliesi. L-am cunoscut pe Nicu in 1985 in timp ce mergeam sa vizitez biserica baptista din Timisoara intr-o duminica dupa-amiaza de august. El era cu un grup de tineri si veneau dintr-o vizita de la spital.Cum biserica baptista si cea penticostala erau vecine, doar la citeva case distanta, pe strada Romulus, ne-a invitat pe mine si pe sora mea sa vizitam biserica penticostala.
Nu regret de loc ca am raspuns acelei invitatii pentru ca am petrecut o seara de neuitat in mijlocul unei comunitati pline de bucurie si de insufletire. Cum casa de rugaciune era mica pentru multimea credinciosilor si toate locurile erau ocupate ne-a invitat sa stam cu el in citeva locuri libere care erau la corul bisericii. Initial aveam de gind sa stau doar vreo ora si apoi sa vizitez si biserica baptista dar in timpul programului vazind atmosfera de acolo am decis sa ramin pina la sfirsit. La terminarea programului aflind ca urmeaza sa innoptam la campingul PADUREA VERDE ne-a invitat sa mergem la familia lui. Am fost impresionat de invitatie stiind ca este dintr-o familie cu multi copii. Am tinut de atunci legatura cu el si l-am vizitat de citeva ori la Timisoara si apoi o data cind era stabilit la Lipova.Ultima data cind ne-am intilnit a fost intr-o seara anul trecut cind a fost invitat la o evanghelizare la Caransebes. Am fost socat cind am aflat vestea plecarii lui in vesnicie si imi pare rau ca nu am aflat mai devreme ca sa pot participa la inmormintare. De ce s-a intimplat asa cu fratele Nicu numai in cer vom afla.Domnul sa ne ajute sa invatam din experienta lui si sa ne amintim de marea lui dorinta de a-l vesti pe Dumnezeu oamenilor. Celor care au ramas in urma lui un mesaj de incurajare ca va veni ziua cea scumpa cind ne vom revedea pentru totdeauna.
Ne-al?tur?m vou? în ceasul greu, v? sprijinim în t?cere, da, v? sprijinim. Dorim s? fi?i mângâia?i, s? v? bucura?i de mângâierea tuturor celor ce v? stau al?turi. ?i de-a noastr?. Iar??i scriu, fi?i mângâia?i!
Vasile Budea ?i Biserica Penticostal? Român? din Salzburg, Austria
Am avut harul sa-l intalnim in Austria..,acum simtim gustul amar al despartirii dar avem ferma incredintare ca ne v-om revedea.Tot ce a semanat el va iesii in scurta vreme si se pare ca mare va fii recolta.Mangaierea sotiei lui,Geta e ca mai are 2 copii iar D-l are felul Lui deosebit de a atinge ranile.Pacea Lui sa fie intotdeauna cu ei
Nicu Iliesi a fost un erou,el a murit ca un erou.L-a iubit mult pe Domnul,era suficient sa te uiti in ochii lui sau sa-i privesti zambetul si simteai dragostea lui pentru Domnul.Mi-a fost atat de drag si l-am iubit pe profesorul Nicu Iliesi,a contribuit mult in cunoasterea mea despre Domnul pe vremea cand eram studenta lui.
Imi amintesc devotamentul si punctualitatea lui,niciodata nu intarzia,chiar daca strabatea distanta Lipova-Timisoara,uneori pentru cativa studenti;Nicu Ilesi nu a fost interesat de multime,el doar iubea oamenii simpli,sau compusi.A murit intorcandu-se de la Conop,o biserica mica,cu oameni simpli,desi ii statea asa de bine si la amvoanele mari.
M-a mangaiat ce spunea fratele presedinte Rivis in ilustratia sa,ca Dumnezeu nu are nevoie de buruieni in cer,El isi ia cele mai frumoase flori.
M-a marcat pregatirea fratelui Nica pentru cer,dar mai ales pregatirea celor doi fii Alex si Adrian,botezati in apa si cu Duhul Sfant.
Cred ca il vom revedea curand,foarte curand pe Nicu Iliesi;moartea lui o inteleg ca un strigat din partea cerului care spune:MARANATA-Domnul vine !
Ce-I viata ta? E o penita Cu care scrii mereu pe-un drum. Si-apoi la ultima portita Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita, Nu se mai sterge nicidecum………..
Ce-i via?a omului pe-acest p?mânt? De unde vin? De ce tr?iesc?, unde m? duc? Tot sensul vie?i mele e trud? spre mormânt? Ori poate e o ?ans? spre Cer s? pot s-apuc?.
Fara cuvinte…. Sincer…, kiar FARA cuvinte.. Imi amintesc de el cu drag, din taberele noastre dragi, in care el facea deschiderile…. Avea un stil aparte de a prezenta “regulile” taberei
))…. Ma amuz si acum cand imi amintesc acele prezentari si acea caldura cu care le prezenta …. Nu pot sa cred ca nu mai e, .. ca nu va mai fi 
…. Au ajuns Sus.. Au scapat de lacrimi si durere… Sunt cu Tata in locul promis…. Cuvintele kiar sunt de prisos…. Ma voi ruga pentru familia ce-a ramas.. Dumnezeu sa umple golurile lasate si sa mangaie inimile ..AMIN !
Ne intrebam “DE CE?”…si..poate ca stim doar o parte a raspunsului…insa Dumnezeu are in mana lui vietile noastre si El are putere asupra mortii si a vietii… Nu-l cunosteam pe fratele Nicu,dar mi-ar fi placut o deosebita placere sa stau de vorba cu un om care a stiut sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu adevarat,un om care era “trup si suflet” pentru El…Am auzit si eu vestea ingrozitoare,poate ca multi altii care nu-l cunosteau pe fratele Nicu;pentru moment aceasta teribila “intamplare” mi-a inghetat inima…stand si urmarind mai apoi filmarile facute la serile de priveghi,in launtrul meu ma gandeam si ma intrebam totodata:”Oare ce as putea sa-i spun sotiei si totodata mamei idoliate?”…ma gandeam:”Oare exista vreun cuvant,sau cuvinte care sa poata alina asa o mare durere?”
As vrea sa transmit pe aceasta ocazie sotiei si mamei suferinde urmatorul gand,care sper s-o inatreasca:Stiu ca noi ca si copii ai Domnului cand pierdem o persoana draga si stim ca a adormit in Domnul,ne consolam cu gandul ca intr-o buna zi ne vom intalni cu ea acolo sus in ceruri,si ne vom bucura impreuna o vesnicie…
Iar cat pentru Paul si Astrid vreau sa le impartasesc cateva ganduri…In urma cu 17 ani mia m pierdut o surioara care avea numai o luna….iar in urma cu 8 ani am pierdut una dintre persoanele cele mai dragi mie:pe Tata…de la varsta de 12 ani eu nu am mai avut cui sa spun Tata;la fel si fratele meu mai mic de 7 ani,si cel mai mic care avea doar 2 ani si cateva luni…atunci in inima mea m-am gandit poate gopilareste dar din durere:”De ce el si nu eu?de ce sa ramana fratii mei fara tata?”-Nici acum nu am raspunsul,si stiu ca nu-l voi putea avea decat atunci cand voi ajunge acolo unde sunt si ei doi…
Am mai spus-o si o repet:Nu stiu daca exista cuvinte care sa va poata intari,nu stiu daca noi prin puterea noastra vom putea sa va ajutam in alt fel decat facand ceea ce scrie in Romani 12:15b si rugandu-ne ca Domnul sa va inatreasca si sa va dea puterea de a merge mai departe…
Poate ca nu mai stiti ce sa credeti,si stiu ca au ramas in sufletele voastre multe intrebari care va framanta…
Stiu ca pare usor de spus,insa as vrea sa va indemn sa aveti incredere in continuare in Dumnezeu,sa luptati sa faceti tot ce va sta in putinta sa va intalniti cu cei dragi,si daca nu ne va fi ingaduit sa ne intalnim vreodata pe acest pamant,de abia astept sa neintalnim acolo unde lacrima va fi stearsa si nu va mai fi suferinta…
Va doresc din adancul inimii mele,ca sora in Domnul,ca El sa va intareasca si sa va binecuvinteze!!!
Cu multa dragoste sora voastra Cristina
Din perspectiva umana este o mare tragedie pierdere fratelui iubit dintre noi dar din perpectiva divina e un lucru desavarsit. Nu cred ca mai are rost sa stim de ce, poate vom afla odata.I-mi doresc pentru noi toti sa traim urmand exempul unora ca si Nicu om de care sunt sigur ca Dumnezeu il iubea mult, deaceea la luat acas imppreuna cu o parte din ai lui.Slujirea lui sa sfarsit sunt mandru de ceea ce a facut pentru mine si-I multumesc lui Dumnezeu pentruca ca l-am avut aproape.La revedere pana ne intalnim al tau frate Avram Sabou cu familia. Nu vrem sa uitam nici de cei ramai printre noi noi…
Ne intrebam “DE CE?”…si..poate ca stim doar o parte a raspunsului…insa Dumnezeu are in mana lui vietile noastre si El are putere asupra mortii si a vietii… Nu-l cunosteam pe fratele Nicu,dar mi-ar fi placut o deosebita placere sa stau de vorba cu un om care a stiut sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu adevarat,un om care era “trup si suflet” pentru El…Am auzit si eu vestea ingrozitoare,poate ca multi altii care nu-l cunosteau pe fratele Nicu;pentru moment aceasta teribila “intamplare” mi-a inghetat inima…stand si urmarind mai apoi filmarile facute la serile de priveghi,in launtrul meu ma gandeam si ma intrebam totodata:”Oare ce as putea sa-i spun sotiei si totodata mamei indoliate?”…ma gandeam:”Oare exista vreun cuvant,sau cuvinte care sa poata alina asa o mare durere?”
As vrea sa transmit pe aceasta ocazie sotiei si mamei suferinde urmatorul gand,care sper s-o inatreasca:Stiu ca noi ca si copii ai Domnului,cand pierdem o persoana draga si stim ca a adormit in Domnul,ne consolam cu gandul ca intr-o buna zi ne vom intalni cu ea acolo sus in ceruri,si ne vom bucura impreuna o vesnicie…
Iar cat pentru Paul si Astrid vreau sa le impartasesc cateva ganduri…In urma cu 17 ani mi-am pierdut o surioara care avea numai o luna….iar in urma cu 8 ani am pierdut una dintre persoanele cele mai dragi mie:pe Tata…de la varsta de 12 ani eu nu am mai avut cui sa spun Tata;la fel si fratele meu mai mic de 7 ani,si celalalt care avea doar 2 ani si cateva luni…atunci in inima mea m-am gandit poate copilareste dar din durere:”De ce el si nu eu?de ce sa ramana fratii mei fara tata?”-Nici acum nu am raspunsul,si stiu ca nu-l voi putea avea decat atunci cand voi ajunge acolo unde sunt si ei doi…
Am mai spus-o si o repet:Nu stiu daca exista cuvinte care sa va poata intari,nu stiu daca noi prin puterea noastra vom putea sa va ajutam in alt fel decat facand ceea ce scrie in Romani 12:15b si rugandu-ne ca Domnul sa va inatreasca si sa va dea puterea de a merge mai departe…
Poate ca nu mai stiti ce sa credeti,si stiu ca au ramas in sufletele voastre multe intrebari care va framanta…
Stiu ca pare usor de spus,insa as vrea sa va indemn sa aveti incredere in continuare in Dumnezeu,sa luptati sa faceti tot ce va sta in putinta sa va intalniti cu cei dragi,si daca nu ne va fi ingaduit sa ne intalnim vreodata pe acest pamant,de abia astept sa ne intalnim acolo unde lacrima va fi stearsa,unde nu va mai fi suferinta si nici durere…
Va doresc din adancul inimii mele,ca sora in Domnul,ca El sa va intareasca si sa va binecuvinteze!!!
Cu multa dragoste sora voastra Cristina
Cand vorbim de plecarea fr. Nicu Iliesi, vorbim in fapt despre un inger, un erou!!
Aceste descriptii il caracterizau pe cel care a fost Nicu Iliesi! O oaza de intelepciune, iubire si daruire pentru toti cei care l-au cunoscut, iar aici ma refer la taberele tineretului crestin din Romania!!!
Sora Geta, FITI TARE SI INCREDINTATI-VA IN CEL CARE V-A PURTAT, VA POARTA SI VA VA PURTA DE GRIJA SI IN CARUL SAU DE BIRUINTE!!! SUNTETI IN RUGACIUNILE NOASTRE, ALE CELOR CARE VA CUNOSC!!!!
Cu respect si adanca durere,
familia Dudas Emil si Ramona